Technologii traditionale bazate pe utilizare energiei primare.

Technologii traditionale bazate pe utilizare energiei primare.

Ansamblul proceselor si al metodelor utilizate cu scopul obtinerii unui anumit produs reprezinta tecnologia de obtinerea a produsului respectiv.

Din cele mai vechi timpuri, omul a creat o serie de dispozitive simple, menite să-i uşureze traiul. Multe dintre aceste dispozitive se folosesc şi astăzi, chiar în forme arhaice, altele au fost mult perfecţionate, devenind instalaţii complexe.
Din multitudinea acestor instalaţii amintim: prese, pive, teascuri, foale, râşniţe etc. Acestea au fost construite într-o mare varietate, în funcţie de specificul tehnicii populare din fiecare zonă geografică.
Presele sunt instalaţii folosite la zdrobirea seminţelor şi a fructelor prin presare. Zdrobirea se face într-un vas (de diferite forme) cu ajutorul unei roţi care poate fi acţionată de om sau de animale, al unui sul sau a doi cilindri.
Pivele sunt dispozitive care se utilizau pentru îndesarea şi spălarea ţesăturilor groase, folosind un mai de lemn pentru baterea materialului. De asemenea, pivele s-au folosit şi pentru zdrobirea seminţelor prin batere (folosind un pisălog). Pisălogul poate fi acţionat cu mâna, cu piciorul, prin intermediul unei pârghii sau al unui scripete.
Teascurile sunt instalaţii (construite din lemn) folosite pentru stoarcerea seminţelor şi a fructelor. Orice teasc este format dintr-un vas de lemn cu forme diverse – circulară, dreptunghiulară, trapezoidală – în care se pun fructele sau seminţele şi o masă de presare cu forma profilată după cea a vasului. Acţionarea mesei de presare se poate face în diverse moduri, după cum arată şi numele teascurilor.
Foalele sunt instalaţii pentru suflat aer (în potcovării). Au ca piesă de bază un burduf (de regulă din piele) care se umflă şi se strânge, pompând astfel aerul. Ele pot fi acţionate direct de om sau prin intermediul unui sistem de pârghii.
Râşniţele manuale s-au folosit din cele mai vechi timpuri pentru râşnitul cerealelor. Sunt alcătuite din două pietre circulare, una fixă şi alta mobilă, rotită cu ajutorul unei manivele. Seminţele se pun printr-o scobitură practicată în roata mobilă.
Podurile plutitoare pe cablu mai sunt utilizate şi astăzi – în ţinuturile mai puţin avansate economic – pentru traversarea râurilor cu maluri joase şi nu prea repezi (mai ales în zonele de şes). Podul se deplasează în lungul unui cablu care uneşte cele două maluri. Deplasarea se face fie prin împingere cu o prăjină, fie prin tragerea de pe mal, fie cu ajutorul unui scripete.
TEHNOLOGII TRADIŢIONALE  BAZATE  PE UTILIZAREA
ALTOR  SURSE DE ENERGIE  PRIMARĂ
1. Tehnologii tradiţionale care folosesc energia mecanică a apelor curgătoare
Una dintre primele surse de energie folosite de om a fost apa. Prima roată de apă s-a folosit în Persia pentru irigat, apoi în China şi în India. Pe teritoriul ţării noastre s-au folosit mori hidraulice încă din secolul al XI-lea. Ele utilizau energia cinetică a râurilor cu debite mari sau a căderilor de apă. Instalaţiile hidraulice au fost construite în două variante: cu roata hidraulică verticală şi cu roată hidraulică orizontală (făcaie, ciutură sau titirez, în limbaj popular).
Toate instalaţiile se construiau din lemn de esenţă tare (stejar, de exemplu). Roata hidraulică verticală este formată dintr-un ax orizontal, cu o circumferinţă (obadă) pe care se montează paletele. Apa poate interacţiona cu paletele din partea superioară a roţii – atunci când curge pe un jgheab înclinat – sau cu cele din partea inferioară a roţii, în cazul râurilor suficient de repezi şi de adânci. Paletele roţii verticale pot fi drepte sau scobite. Atunci când paletele drepte se montează direct pe un ax gros ele se numesc zbaturi.
Principiul de funcţionare a roţii hidraulice constă în transformarea mişcării de translaţie a apei în mişcare de rotaţie a roţii şi axului ei; o parte din energia mecanică a apei se transformă astfel în energie mecanică de rotaţie, care, la rândul ei, este folosită pentru punerea în mişcare a unei instalaţii de irigat sau pentru a acţiona alte dispozitive – mori de măcinat, pive, şteampuri.
Roţile hidraulice folosite la irigat. Acestea erau roţi verticale care aveau pe circumferinţa lor, pe lângă paletele plate, nişte cuve sau găleţi, care se umpleau în partea inferioară  a traiectoriei lor circulare (la contactul cu râul) şi se goleau într-un jgheab la trecerea prin partea superioară a cursei lor.
Morile de măcinat cu roată verticală. De la axul roţii hidraulice, prin intermediul unor roţi dinţate din lemn mişcarea se transmite la axul pietrei mobile a râşniţe. Desigur că – faţă de râşniţa manuală – omul a mai îmbunătăţit instalaţia punând un coş pentru turnat cereale etc.
Pe râurile mari (Siret, Dunăre) s-au folosit mult timp mori de măcinat plutitoare, care reuneau pe o platformă două mori, pentru creşterea productivităţii. Există documente care atestă exportul de mori plutitoare din Ţara Românească în Imperiul Otoman.
Morile de măcinat cu roată orizontală. Roata cu făcaie este de dimensiuni mici; ea lucrează orizontal, jetul de apă venind pe un jgheab înclinat. Axul roţii antrenează roata mobilă de măcinat. Aceste mori sunt cunoscute încă de pe vremea dacilor, fiind răspândite în zona Tismana-Jiu-Hunedoara. Având un randament mic, o moară avea mai multe astfel de instalaţii puse în rând. Roata cu făcaie stă la baza construcţiei turbinei Pelton.

Instalatii populare

    

 Pe apa Mureşului superior şi pe văile afluenţilor mai importante au existat multe complexe industriale care includeau, de obicei, numeroase instalaţii: moara cu roată de apă, piua pentru bătutul pănurii, uleiniţa, vâltorile pentru ţoale, joagărele pentru tăiatul grinzilor şi al scândurilor.

Moara din Vatava, jud.Mures         Datează de la inceputul sec.XIX. Constructia este asezata pe o fundatie de piatra, are peretii din barne de stejar si acoperisul in patru ape, invelit in dranita. Instalatia de macinat este formata dintr-o pereche de pietre puse in miscare de o roata hidraulica cu cupe, cu admisie inferioara. Miscarea se transmite prin intermediul unui sistem de doua roti care transforma rotirea fusului orizontal in miscarea verticala a fusului pietrelor.

Una din însemnatele colecţii ale muzeului este şi aceea a instalaţiilor de oloit. Ea este formată din toată gama uneltelor existente în aria de cercetare a muzeului, acestea fiind prezentate atât în expoziţia permanentă cât şi în secţia în aer liber.

Zdrobitoarele cu ciocane acţionate cu picioarele ( pc'ilugi d'e pc'ior)

Fiecare “pc'ilug” fiind acţionat de un om- au fost răspândite într-o seamă de localităţi de pe Mureşul superior, satele de sub Munţii Călimani şi în Câmpia Transilvaniei. În colecţia muzeului există două astfel de piese achiziţionate din Ruştior, jud. Bistriţa-Năsăud.

 

 

Zdrobitoarele de samburi cu săgeţi acţionate cu roţi de mână

 

     Reprezintă în continuare un tip mai evoluat de zdrobitoare. De la ciocanele acţionate cu picioarele, la ceea ce făcea omul din puterea braţelor, cu « pc'ilugul d'e mână” s-a produs o uşurare simţitoare a muncii, săgeţile mişcate cu roţi de mână aveau să aibă mai multe avantaje: grăbeau baterea scurtând timpul de producere a uleiului, cereau mai puţine eforturi umane. Acest tip de instalaţie dispune de un sistem de pene montate pe un grindei, ridicând într-o anumită ordine săgeţile.

Piva cu sageti din Sebis, jud.Bistriţa-Năsăud pentru decorticarea si zdrobirea semintelor datează de la începutul sec.XX., este actionata manual prin intermediul a doua roti si al axului cu pene. Piva consta dinr-un butuc cu cavitati (oale) in care "bat" succesiv sagetile.

Piva din Ciobotani, jud.Harghita dateaza din sec.XIX, este facută din lemn de stejar şi are oala de tescuire scobită într-un butuc masiv de lemn care formeaza baza instalatiei.

Piua cu săgeţi, acţionată cu roată de apă        Marchază un progres tehnic faţă de celelelte instalaţii de zdrobit seminţe oleaginoase, asigurând randament mărit. Pe afluenţii Mureşului (Pietrişul, Sebişul, Râpa, Gurghiul cu Orşova) au existat în funcţie o mulţime de astfel de instalaţii de dimensiuni diferite; cele mai mici, protejate de acoperişuri simple de draniţă pe patru stâlpi, sau de adevărate construcţii cu pereţi din bârne sau scânduri. Piva de ulei din Hodac, jud.Mures datează de la sf.secXIX-incep.sec.XX. Este o piva cu sageti actionata cu roata de apa. Constructia este asezata pe o fundatie de piatra, are peretii din cherestea de brad si acoperisul in patru ape, invelit in dranita. Piva este actionata de un fus cu pene de ridicare a sagetilor, actionat de o roata hidraulica cu palete, cu admisie inferioara; piva consta dintr-un butuc cu sapte cavitati (oale) in care bat cele sapte perechi de sageti.

 

Uleiul era apoi stors în instalaţii din lemn, teascuri, de construcţii diferite. Cele mai simple teascuri de ulei din colecţie sunt cele cu “zăvoare” (pene) verticale sau cu pene orizontale. Teascurile cu pene verticale au fost răspândite pe Valea Gurghiului, o parte a văii Mureşului şi satele de sub munţii Călimani. În susul topliţei au existat teascurile cu pene orizontale.

Un alt tip de teasc a fost cel cu şurub de lemn, de Mari dimensiuni şi cu “grapă”, sau de dimensiuni mijlocii cu “broască », aşa cum e cel achiziţionat din Orşova, jud. Mureş.

Teascurile cu şurub de fier au apărut în susul Topliţei, după primul război mondial. Exemplarul din colecţie provine din Ciobotani, jud. Mureş, de dimensiuni mici se folosea la stoarcerea uleiului din seminţe de in.

 

  

Evaluare.

3.Precizati care din urmatoarele afirmatii sunt addevarate:

a)teascurile sunt folosite pentru extragerea sucurilor si uielurilor din fructe se seminte 

b)cu ajutorul valturi se obtine compartizarea tesaturilor 

c)pilubul este unnealta care se foloseste pentru spalarea tesuturilor